Lucian Blaga - Risipei se dedă florarul
Ne-om aminti cîndva tîrziu
de-această întîmplare simplă,
de-această bancă unde stăm,
tîmpla fierbinte lînga tîmplă. De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se dedă florarul. Polenul cade peste noi,
în preajmă galbene troiene
alcătuieşte-n aur fin.
Pe umeri cade-ne şi-n gene. Ne cade-n gură cînd vorbim,Lucian Blaga - Risipei se dedă florarul - http://motolyrics.com/lucian-blaga/risipei-se-deda-florarul-lyrics-english-translation.html
şi-n ochi, cînd nu găsim cuvîntul.
Şi nu ştim ce păreri de rău
ne tulbură, pieziş, avîntul. Ne-om aminti cîndva tîrziu
de-această întămplare simplă,
de-această bancă unde stăm,
tîmplă fierbinte lîngă tîmplă. Visînd, întrezărim prin doruri-
latente-n pulberi aurii-
păduri ce ar putea să fie,
şi niciodata nu vor fi.
Lucian Blaga - Spring's Blooming Frenzy Speaks Abundance (English translation)
We may, long time from now, remember
this very simple episode,
this very bench where we are seated,
our burning temples jointly bowed.
From hazel stamens all around us,
from aspens, dazzling pollen pours.
Spring's blooming frenzy speaks abundance.
Each dawning opens hopeful doors.
The golden powder keeps on falling
and piling up in precious stacks.
It floats and falls onto our lashes,
and on our shoulders and our backs.
It falls into our mouths when speaking,Lucian Blaga - Risipei se dedă florarul - http://motolyrics.com/lucian-blaga/risipei-se-deda-florarul-lyrics-english-translation.html
and in our eyes, when words lie deep.
And lurking, unsuspected sorrows
upon our bliss begin to creep.
We may, long time from now, remember
this very simple episode,
this very bench where we are seated,
our burning temples jointly bowed.
We dream, and in our dreams we fancy
- through all the pollen that we spill -
those woods we seem so close to grasping,
yet never do - and never will.
(1951)
(Translated by Paul Abucean)