Tudor Gheorghe - Destin
Cântec de leagăn au îngânat pe harfa codrilor
În veacuri materne-nlăcrimate. Din braţul arborilor răstigniţi
Cioplit-am noduros toiag în pribegia lungă spre dreptate…
Doineam încet în umbra lunii ieşită noaptea la păscut,
Veghind izvorul somnoros al timpului abia născut. Din lacurile noastre veneau turmele stelelor să bea,
Cu pieptul săgetat zânele despletite îşi răsturnau în undă luntrea.
Şopteau cavalele cu patima aprinsă înăbuşită ,
Înfiorată moartea îşi punea năframă albă peste năframa ei cernită. În aburul suflării de salcâm fecioarele jurau Credinţii,
Bărbaţii beau cu ciutura amărăciunii şi dumicau prescura biruinţii.Tudor Gheorghe - Destin - http://motolyrics.com/tudor-gheorghe/destin-lyrics-english-translation.html
Drumul se lepăda de colb în sihăstrie înspre soare
Şi sufletul ardea curat ca sâmburile flăcării de lumânare. Când uraganele s-au năpustit n-au luat decât ţărână,
Pământul tot e împânzit cu rădăcina noastră răsucită şi bătrână.
Puhoaiele-n copite spulberară sămânţa vie
Cu mâinile încleştate pe coarnele de plug am îngropat-o iar în glie. Lanţul pe care ni l-au prins de mâni şi de picioare
A putrezit pe oasele noastre făcute dintr-un fier mai tare. Submitter's comments: Source:
Video file:
Audio file:
Tudor Gheorghe - Destiny (English translation)
A lullaby was sang on the forests' harp
By the eternally crying mother centuries
Out of the arm of crucified trees
I've made a knotty walking stick for my long pilgrimage towards justice
I softly sang under the moon's shadow which came out at night to eat
And guard the sleepy spring of the newborn time
Out of our lakes the flocks of stars came to drink
With their pierced chests, and their hair loose, the fairies turned their boats over in the water
Instruments were whispering, burned by crushed passions
Terrified, death switched her dark headdress for a white one.
In the steam of the acacia tree instrument, virgins were becoming believersTudor Gheorghe - Destin - http://motolyrics.com/tudor-gheorghe/destin-lyrics-english-translation.html
Men drank bitterness by buckets and chewed the holy bread of victory.
The road renounced its dust in its reclusion to the sun
And the soul was burning pure like the eye in the candle's flame.
When storms came, it's only dust they took
The ground is packed up by our old twisted roots.
The hoofed torrents destroyed the living embryos
With my hands clenched on the plough, I berried them again into the lea.
The chain we have around our arms and legs
Has decayed on our bones made out of a much stronger iron.